craca

Vezi și : cracă

română

Etimologie

Din franceză craquer.

Pronunție

  • AFI: /kra'ka/


Verb


Conjugarea verbului
craca
Infinitiv a craca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
crachez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cracheze
Participiu cracat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a descompune prin cracare o substanță organică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.