metafizică

română

Etimologie

Din metafizic.

Pronunție

  • AFI: /me.ta'fi.zi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
metafizică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ metafizică metafizici
Articulat metafizica metafizicile
Genitiv-Dativ metafizicii metafizicilor
Vocativ metafizică metafizicilor
  1. parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.