mensonge

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie mensonge, care provine din franceză veche mençonge, mençunge < probabil din latină populară *mentionica, din latină târzie mentiō, mentiōnem, inevitabil din mentītus, forma de participiu trecut pentru mentior („a minți”).

Înrudit cu catalană menció, italiană menzogna, occitană messorga, messonja, mensònega și română minciună.

Pronunție

  • AFI: /mɑ̃.sɔ̃ʒ/
  •  Audiofișier


Substantiv

mensonge m., mensonges pl.

  1. minciună
    Les mensonges ne mènent pas loin. Avec un mensonge on va loin, mais sans espoir de retour.
  2. (p.ext.; poetic) minciună, ficțiune
    La poésie vit de mensonges.
  3. (fam.) înșelăciune, eroare, greșeală
    Le monde n'est que mensonge.

Sinonime

  • 1: (fam. și pop.) bobard, boniment, bouillie pour les chats, bullshit, canard, canular, connerie, craque, foutaise, racontar, flan, menterie
  • 2: fable, fiction
  • 3: erreur, illusion

Cuvinte derivate

  • mensonger

Cuvinte compuse

  • pieux mensonge
  • mensonge innocent
  • mensonge officieux

Cuvinte apropiate

Vezi și

  • mention

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.