masca
română
Etimologie
Din franceză masquer.
Pronunție
- AFI: /mas'ka/
Verb
| Conjugarea verbului masca | |
| Infinitiv | a masca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
maschez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mascheze |
| Participiu | mascat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască; a (se) măscui.
- (v.tranz.) a sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla.
- (v.tranz.) (fig.) a ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.