disimula

română

Etimologie

Din franceză dissimuler < latină dissimulare.

Pronunție

  • AFI: /di.si.muˈla/


Verb


Conjugarea verbului
disimula
Infinitiv a disimula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 disimulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să disimuleze
Participiu disimulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.