marchiz

română

Etimologie

Din franceză marquis.

Pronunție

  • AFI: /mar'kiz/


Substantiv


Declinarea substantivului
marchiz
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marchiz marchizi
Articulat marchizul marchizii
Genitiv-Dativ marchizului marchizilor
Vocativ marchizule marchizilor
  1. titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducătorul militar al unei mărci.
  2. titlu de noblețe în unele țări din Europa apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce.
  3. persoană care poartă unul dintre aceste titluri.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.