frontieră
română
Etimologie
Din franceză frontière.
Pronunție
- AFI: /fro.nt'i.er/
Substantiv
| Declinarea substantivului frontieră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | frontieră | frontiere |
| Articulat | frontiera | frontierele |
| Genitiv-Dativ | frontierei | frontierelor |
| Vocativ | frontiero | frontierelor |
- linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său.
Sinonime
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.