graniță

română

Etimologie

Din bulgară границa (granica), sârbocroată granica.

Pronunție

AFI: /'gra.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului graniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	graniță	granițe
Articulat	granița	granițele
Genitiv-Dativ	graniței	granițelor
Vocativ	graniță	granițelor

limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială.
(p.gener.) (fig.) limită, margine.

Sinonime

Cuvinte derivate

grănicer

Expresii

Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate

Traduceri

Traduceri

engleză: frontier (English), boundary (English), border (English)
finlandeză: raja (suomi)
germană: Grenze (Deutsch) f.
neerlandeză: grens (Nederlands)
poloneză: granica (polski) f.
rusă: граница (русский) (graníca) f.
spaniolă: frontera (español) f.

Anagrame

Referințe

DEX '98 via DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.