gratina

română

Etimologie

Din franceză gratiner.

Pronunție

  • AFI: /gra.ti'na/


Verb


Conjugarea verbului
gratina
Infinitiv a gratina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 gratinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să gratineze
Participiu gratinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acoperi unele mâncăruri cu pesmet și a le da la cuptor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.