manita

română

Etimologie

Din manită.

Pronunție

  • AFI: /ma.ni'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) manita
Infinitiv a (se) manita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 '
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) maniteze
Participiu manitat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.