manco

română

Etimologie

Din italiană manco.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
manco
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ manco invariabil
Articulat mancoul invariabil
Genitiv-Dativ mancoului invariabil
Vocativ mancoule invariabil
  1. (fin.) ceea ce lipsește; (spec.) lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.