măturătoare

română

Etimologie

Din măturător.

Pronunție

  • AFI: /mə.tu.rə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
măturătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măturătoare măturătoare
Articulat măturătoarea măturătoarele
Genitiv-Dativ măturătoarei măturătoarelor
Vocativ măturătoareo măturătoarelor
  1. persoană care se ocupă cu măturatul străzilor.
  2. vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.