măturător

română

Etimologie

Din a mătura + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /mə.tu.rə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
măturător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măturător măturători
Articulat măturătorul măturătorii
Genitiv-Dativ măturătorului măturătorilor
Vocativ măturătorule măturătorilor
  1. persoană care se ocupă cu măturatul străzilor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.