luni

Vezi și : łuni, luni-

română

Etimologie

Din latină lūnis în loc de lūnae (dies).

Pronunție

  • AFI: /ˈlunʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
luni
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ luni luni
Articulat lunea lunile
Genitiv-Dativ lunii lunilor
Vocativ luni lunilor
  1. prima zi a săptămânii.
  2. (adverbial) în timpul zilei de luni; (în forma lunea) în fiecare luni.

Cuvinte compuse

  • Lunea Curată
  • Lunea Luminată
  • Lunea Mare

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din lună.

Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru lună.

Referințe





caroliniană

(cal)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

luni

  1. luni





napolitană

(Napulitano)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

luni

  1. luni





siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină lūnae dies.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

luni

  1. luni
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.