marți

română

Etimologie

Din latină Martis (dies).

Pronunție

  • AFI: /marʦʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
marți
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marți marți
Articulat marțea marțile
Genitiv-Dativ marții marților
Vocativ marți marților
  1. a doua zi a săptămânii.
    • Zilele săptămânii: marți
  2. (adverbial) în cursul zilei de marți; în ziua de marți.
  3. (în forma marțea) în fiecare marți.

Cuvinte derivate

  • Marțolea, Marțiseara

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.