limbut

română

Etimologie

Din latină linguutus (după limbă).

Pronunție

  • AFI: /lim'but/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
limbut
Singular Plural
Masculin limbut limbuți
Feminin limbută limbute
Neutru limbut limbute
  1. care vorbește mult (și fără rost).

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
limbut
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ limbut limbuți
Articulat limbutul limbuții
Genitiv-Dativ limbutului limbuților
Vocativ limbutule limbuților
  1. om care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.