flecar

română

Etimologie

Din fleac + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /fle'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
flecar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ flecar flecari
Articulat flecarul flecarii
Genitiv-Dativ flecarului flecarilor
Vocativ flecarule flecarilor
  1. persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri; limbut, guraliv, palavragiu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.