palavragiu

română

Etimologie

Din turcă palavracı.

Pronunție

  • AFI: /pa.la.vraˈʤiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
palavragiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ palavragiu palavragii
Articulat palavragiul palavragiii
Genitiv-Dativ palavragiului palavragiilor
Vocativ palavragiule palavragiilor
  1. (depr.) persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.