lepădătură

română

Etimologie

Din a lepăda + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /le.pə.də'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lepădătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lepădătură lepădături
Articulat lepădătura lepădăturile
Genitiv-Dativ lepădăturii lepădăturilor
Vocativ lepădătură lepădăturilor
  1. copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură.
  2. (fig.) om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută.


Traduceri

Anagrame

  • dăpăratule

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.