stârpitură

română

Etimologie

Din a stârpi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /stɨr.pi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
stârpitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stârpitură stârpituri
Articulat stârpitura stârpiturile
Genitiv-Dativ stârpiturii stârpiturilor
Vocativ stârpitură stârpiturilor
  1. ființă nedezvoltată, pipernicită, pocită; pocitură, stârpiciune; avorton.
  2. (pop.) femeie stearpă; animal sterp.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.