legătoare

română

Etimologie

Din legător.

Pronunție

  • AFI: /le.gə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
legătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ legătoare legătoare
Articulat legătoarea legătoarele
Genitiv-Dativ legătoarei legătoarelor
Vocativ legătoareo legătoarelor
  1. persoană specializată în legatul cărților.
  2. persoană care leagă snopii.
  3. obiect cu care sau în care se leagă ceva.
  4. (spec.) mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii.
  5. (spec.) basma.
  6. (spec.) (înv.) cravată.
  7. (spec.) (înv.) fular.


Traduceri

Anagrame

  • arogatele

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.