cravată

română

Etimologie

Din franceză cravate.

Pronunție

  • AFI: /kra'va.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cravată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cravată cravate
Articulat cravata cravatele
Genitiv-Dativ cravatei cravatelor
Vocativ cravată cravatelor
  1. accesoriu al îmbrăcămintei (bărbătești), constând dintr-o fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. care se înnoadă la gât și ale cărei capete sunt de obicei lăsate să atârne pe piept.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.