jeune

Vezi și : Jeune, jeuné, jeûne, jeûné

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie jeune, ieune, care provine din franceză veche juene < latină populară *jovenem, din latină iuvenis, juvenis („tânăr”), din proto-italică *juwenis.

Înrudit cu catalană jove, italiană giovine, giovane, occitană jove, jouine, portugheză jovem, română june și spaniolă joven.

Pronunție

  • AFI: /ʒœn/
  •  Audiofișier


Adjectiv


Declinarea adjectivului
jeune
Singular Plural
Masculin jeune jeunes
Feminin jeune jeunes
  1. tânăr, (rar) june
    Il fut maréchal de France très jeune.
  2. tineresc
    De jeunes désirs. — De jeunes ardeurs.
  3. (fig.) novice, neexperimentat
    Mon Dieu, qu'il est jeune !

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

  • jeunement
  • jeuner
  • jeunesse
  • jeunet
  • jeuniser
  • jeunisme
  • jeuniste
  • jeunot
  • rajeunir

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • à jeune cheval, vieux cavalier
  • si jeune ma buse !


Substantiv

jeune m.f., jeunes

  1. (om) tânăr, tânără
    Le jeune, viens par ici !

Sinonime

  • 1: (peior.) jeunot

Cuvinte compuse

  • jeune de banlieue

Cuvinte apropiate

  • djeun
  • djeune

Expresii

  • six jeunes m'abusent

Etimologie

Din jeuner.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru jeuner.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru jeuner.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru jeuner.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru jeuner.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru jeuner.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.