irupe

română

Variante

Etimologie

Din latină irrumpere (după rupe).

Pronunție

  • AFI: /i'ru.pe/


Verb


Conjugarea verbului
irupe
Infinitiv a irupe
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 irup
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să irupă
Participiu irupt
Conjugare III
  1. (v.intranz.) a ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență.
  2. (v.intranz.) (fig.) a se revărsa, a deborda.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.