introducere

română

Etimologie

Din a introduce.

Pronunție

  • AFI: /in.tro'du.ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
introducere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ introducere introduceri
Articulat introducerea introducerile
Genitiv-Dativ introducerii introducerilor
Vocativ introducere introducerilor
  1. acțiunea de a (se) introduce și rezultatul ei.
  2. băgare, vârâre.
  3. includere, inserare, înglobare; punere în practică.
  4. capitol al unei lucrări sau parte de la începutul ei, în care se prezintă, în linii generale, intențiile acesteia, elementele sau noțiunile fundamentale necesare înțelegerii ei; introducție.
  5. partea de la început a unei compoziții (artistice), a unei scrisori etc.
  6. lucrare științifică în care se expun noțiunile generale, elementare sau pregătitoare ale unui domeniu de cunoștințe.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.