inflexiune

română

Etimologie

Din franceză inflexion < latină inflexio, inflexionis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
inflexiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inflexiune inflexiuni
Articulat inflexiunea inflexiunile
Genitiv-Dativ inflexiunii inflexiunilor
Vocativ inflexiune inflexiunilor
  1. schimbare a înălțimii unui sunet; schimbare a tonului, a accentului în vorbire sau în cânt; ușurința cuiva de a-și schimba tonul.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.