cânt

Vezi și : cant, çant, can't, ca'n't, Cant.

română

Etimologie

Din verbul a cânta (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /kɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
cânt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cânt cânturi
Articulat cântul cânturile
Genitiv-Dativ cântului cânturilor
Vocativ cântule cânturilor
  1. cântare, cântec; ciripit de păsări.
  2. poezie (însoțită uneori de melodie).
  3. parte, diviziune a unui poem epic.


Traduceri

Etimologie

Din cânta.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru cânta.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru cânta.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.