indignare

română

Etimologie

Din a (se) indigna.

Pronunție

  • AFI: /in.dig'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
indignare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ indignare indignări
Articulat indignarea indignările
Genitiv-Dativ indignării indignărilor
Vocativ indignare indignărilor
  1. faptul de a (se) indigna.
  2. revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie și dispreț, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau rușinoasă; indignațiune.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.