incontinență

română

Etimologie

Din franceză incontinence < latină incontinentia.

Pronunție

  • AFI: /in.kon.ti'nen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
incontinență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ incontinență invariabil
Articulat incontinența invariabil
Genitiv-Dativ incontinenței invariabil
Vocativ incontinență invariabil
  1. lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale.
  2. neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni.
  3. (fig.) (fam.) logoree, limbuție.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.