importa

română

Etimologie

Din franceză importer < latină importare.

Pronunție

AFI: /im.por'ta/

Verb

Conjugarea verbului importa
Infinitiv	a importa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	import
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să importe
Participiu	importat
Conjugare	I

I.

(v.tranz.) a aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb.

II.

(v.tranz. și intranz.) a prezenta importanță, interes pentru cineva.

Sinonime

II.

conta, interesa

Antonime

I.

exporta

Cuvinte derivate

I.

II.

Traduceri

a aduce mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb

afrikaans: invoer (Afrikaans)
catalană: importar (català)
cehă: dovézt (čeština)
daneză: importere (dansk)
engleză: import (English)
esperanto: importi (Esperanto)
finlandeză: tuoda (maahan) (suomi)
franceză: importer (français)
germană: importieren (Deutsch)

italiană: importare (italiano)
japoneză: 輸入する (ゆにゅうする, yunyū-suru) (日本語)
neerlandeză: invoeren (Nederlands), importeren (Nederlands)
papamiento: importá (Papiamentu)
portugheză: importar (português)
spaniolă: importar (español)
suedeză: importera (svenska)
turcă: ithal etmek (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.