imperativ categoric

română

Etimologie

Din imperativ + categoric.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Cuvânt compus

imperativ categoric

  1. principiu (enunțat de Kant) după care obligația morală are un caracter absolut, necondiționat, spre deosebire de cerințele condiționate ale vieții cotidiene.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.