imperativ
română
Etimologie
Din franceză impératif < latină imperativus.
Pronunție
- AFI: /im.pe.ra'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului imperativ | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | imperativ | imperativi |
| Feminin | imperativă | imperative |
| Neutru | imperativ | imperative |
- care ordonă; poruncitor.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului imperativ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | imperativ | imperative |
| Articulat | imperativul | imperativele |
| Genitiv-Dativ | imperativului | imperativelor |
| Vocativ | imperativule | imperativelor |
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.