gurgui

română

Etimologie

Din latină gurgulio „beregată”.

Pronunție

  • AFI: /gur.gu'i/


Substantiv


Declinarea substantivului
gurgui
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gurgui gurguie
Articulat gurguiul gurguiele
Genitiv-Dativ gurguiului gurguielor
Vocativ gurguiule gurguielor
  1. partea din vârf a opincii, strânsă cu nojițe.
  2. partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului.
  3. vârful sânului; sfârc, mamelon.
  4. vârful unui deal sau al unui munte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.