sfârc

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /sfɨrk/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfârc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfârc sfârcuri
Articulat sfârcul sfârcurile
Genitiv-Dativ sfârcului sfârcurilor
Vocativ sfârcule sfârcurilor
  1. vârful moale, (cartilaginos) și elastic al unor organe; (spec.) mamelon.
  2. tendon cartilaginos care leagă între ele diferite oase ale corpului; zgârci.
  3. vârf flexibil (al mustăților, al cozii animalelor, al biciului).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.