opincă
română
Etimologie
Din bulgară опинка (opinka), опинък (opinăk).
Pronunție
- AFI: /o'pin.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului opincă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | opincă | opinci |
| Articulat | opinca | opincile |
| Genitiv-Dativ | opincii | opincilor |
| Vocativ | opincă | opincilor |
- încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojițelor.
- (fig.) (la sg.; cu sens colectiv) țărănime.
Cuvinte derivate
Expresii
- (reg.) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) = a) a păcăli pe cineva, a trage pe sfoară; b) a face pe cineva de rușine
- C-un pantof și c-o opincă = luat prin surprindere, nepregătit
- A umbla cu opinci de fier = a umbla mult
- Pe unde și-a spart dracul opincile = departe
- A călca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa
- De la vlădică până la opincă = din toate clasele sociale, toți
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.