guguștiuc

română

Etimologie

Origine disputată. Ar putea proveni din cuvântul onomatopeic gâng care imite sunetele făcute de diverse păsări și insecte. Probabil în legătură cu guguș. Confer bulgară гугущук ‎(guguštuk).

Pronunție

  • AFI: /gu.guʃ'tjuk/


Substantiv


Declinarea substantivului
guguștiuc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ guguștiuc guguștiuci
Articulat guguștiucul guguștiucii
Genitiv-Dativ guguștiucului guguștiucilor
Vocativ guguștiucule, guguștiuce guguștiucilor
  1. (ornit.) (Streptopelia decaocto) specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât.
  2. (fam.) epitet dat unei persoane naive, ușor de înșelat.
  3. (argou; intl.) hoț fără experiență.
  4. (argou) îndrăgostit.
  5. (argou) om naiv, lipsit de experiență; victimă potențială a unui infractor.

Sinonime

  • 1: (ornit.) (reg.) porumbel-turcesc

Cuvinte apropiate

  • guguș

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.