grund

română

Etimologie

Din germană Grund.

Pronunție

  • AFI: /grund/


Substantiv


Declinarea substantivului
grund
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grund grunduri
Articulat grundul grundurile
Genitiv-Dativ grundului grundurilor
Vocativ grundule grundurilor
  1. primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată.
  2. strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează.
  3. strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.