gratificație

română

Etimologie

Din franceză gratification < latină gratificatio.

Pronunție

  • AFI: /gra.ti.fi'ka.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
gratificație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gratificație gratificații
Articulat gratificația gratificațiile
Genitiv-Dativ gratificației gratificațiilor
Vocativ gratificație gratificațiilor
  1. recompensă bănească ce se acordă unui angajat peste salariul obișnuit, de obicei la sfârșitul anului, pentru îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor de muncă.


Traduceri

Anagrame

  • gratificatei

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.