grația

română

Etimologie

Din franceză gracier. Confer italiană graziare.

Pronunție

AFI: /gra.ʦi'a/

Verb

Conjugarea verbului grația
Infinitiv	a grația
Indicativ prezent pers. 1 sg.	grațiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să grațieze
Participiu	grațiat
Conjugare	I

(v.tranz.) a acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului.

Cuvinte derivate

grațiere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

agrăit
argați
garați
girata
grăita
atragi
râgâit

Referințe

DEX '98 via DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.