gigant

română

Etimologie

Din italiană gigante < latină gigas, gigantis. Confer germană gigant.

Pronunție

  • AFI: /ʤi'gant/


Substantiv


Declinarea substantivului
gigant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gigant giganți
Articulat gigantul giganții
Genitiv-Dativ gigantului giganților
Vocativ gigantule giganților
  1. (adesea adjectival) ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș.
  2. construcție, întreprindere etc. uriașă.
  3. (fig.) persoană care se remarcă prin calități excepționale.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.