fute

română

Etimologie

Din latină futuĕre. Confer franceză foutre, spaniolă joder, italiană fottere, catalană fotre.

Pronunție

  • AFI: /ˈfu.te/


Verb


Conjugarea verbului
fute
Infinitiv a fute
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 fut
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să fută
Participiu futut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (vulg.) a realiza actul sexual.
  2. (în forma futu- + pron. pers. neacc. în dativ, cu variantele eufemistice ătu-, tu-) formulă de imprecație (futu-ți mama ta, futu-i mama lui, etc.).

Sinonime

  • copula

Cuvinte derivate

  • futai
  • futevânt

Expresii

  • A fute la cap (sau la icre, la melodie) = a agasa
  • A(-și) fute timpul (sau vremea) = a pierde timpul (vremea)
  • A fute una (sau o bătaie) = a da o lovitură (sau o bătaie zdravănă) cuiva
  • A i-o fute cuiva = a se răzbuna pe cineva; a i-o trage cuiva
  • A fute treaba = a lucra prost


Traduceri

Etimologie

Din fute.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru fute.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru fute.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.