foutre

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche fotre, care provine din latină futuere < forma de prezent infinitiv activ pentru futuō („a fute”).

Pronunție

  • AFI: /futʁ/
  •  Audiofișier


Verb

foutre

  1. (înv., vulgar, v.tranz) a face sex, a fute, a regula
    Elle a foutu avec mes amis.
    Ea s-a futut cu prietenii mei.
  2. (vulgar, v.tranz) a face
    J'ai aucune idée de ce que je fous.
    N-am nicio idee ce pula mea fac.
  3. (vulgar, v.tranz) a da
    Fous-moi la paix !
    Dă-mi pace!
  4. (vulgar, v.refl) a pleca, a dispărea, a se duce-n pulă, a se duce-n pizda mă-sii, a se duce-n futere, a se duce-n sloboz, a se duce-n morții mă-sii
    Il peut aller se faire foutre.
    El poate să plece.

Conjugare

Infinitiv foutre
Prezent continuu foutant
Trecut continuu (avoir) foutu
Persoana singular plural
I II III I II III
Indicativ je tu il nous vous ils
Prezent fous fous fout foutons foutez foutent
Imperfect foutais foutais foutait foutions foutiez foutaient
Trecut perfect foutis foutis foutit foutîmes foutîtes foutirent
Viitor foutrai foutras foutra foutrons foutrez foutront
Condițional foutrais foutrais foutrait foutrions foutriez foutraient
Subjunctiv que je que tu qu'il que nous que vous qu'ils
Prezent foute foutes foute foutions foutiez foutent
Imperfect foutisse foutisses foutît foutissions foutissiez foutissent
Imperativ - tu - nous vous -
fous foutons foutez


Substantiv

foutre m., invariabil

  1. (vulgar, argou) sloboz, sămânță, spermă

Sinonime


Interjecție

foutre!

  1. (înv., vulgar) futu-i!, băga-mi-aș!, la naiba!, drace!
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.