florin

Vezi și : Florin

română

Etimologie

Din germană Florin, franceză florin.

Pronunție

  • AFI: /flo'rin/


Substantiv


Declinarea substantivului
florin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ florin florini
Articulat florinul florinii
Genitiv-Dativ florinului florinilor
Vocativ florinule florinilor
  1. denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în țările românești până în sec. xIX; fiorin.
  2. unitate bănească în Olanda; gulden.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.