finition

franceză

(français)

Etimologie

Din latină fīnītiō („frontieră, hotar, limită”). Înrudit cu italiană finizione.

Pronunție

  • AFI: /fi.ni.sjɔ̃/
  •  Audiofișier


Substantiv

finition f., finitions pl.

  1. terminare, finire, sfârșire
  2. finisare, finisaj
    Cette marqueterie a une belle finition au vernis.

Cuvinte derivate

  • superfinition

Cuvinte compuse

  • finition manuelle

Cuvinte apropiate

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.