fag

Vezi și : -fag, fág, fàg, fäg

română

Etimologie

Din latină fagus.

Pronunție

  • AFI: /fag/


Substantiv


Declinarea substantivului
fag
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fag fagi
Articulat fagul fagii
Genitiv-Dativ fagului fagilor
Vocativ fagule fagilor
  1. (bot.) (Fagus sylvatica) copac înalt cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini.

Cuvinte derivate

  • făgan
  • făgătui
  • făgău
  • făget
  • făgiș
  • făgueci
  • făgui
  • făgulean
  • făguleț
  • făguț

Cuvinte compuse

Expresii

  • (pop.) Cap de fag = om prost


Traduceri

Etimologie

Din latină favus (DAR; REW 3228).

Cuvânt învechit, înlocuit de derivarea fagur (varianta fagure). Se consideră acest cuvânt ca un singular reconstituit pe baza pluralului faguri din cel anterior, sau ca derivare din latină *favulus (Pușcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a; DAR).

Byck-Graur, BL, I, 28, preferă prima soluție, considerând inexplicabil rezultatul v > g; dar această confuzie este frecventă în română, confer barză și în italiană, confer parvulus > pargoletto, nuvolo > nugolo, etc.

Pronunție

  • AFI: /fag/


Substantiv


Declinarea substantivului
fag
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fag fagi
Articulat fagul fagii
Genitiv-Dativ fagului fagilor
Vocativ fagule fagilor
  1. (apic.) (reg., înv.) fagure de albine.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.