ezita

română

Etimologie

Din franceză hésiter < latină haesitare.

Pronunție

AFI: /e.zi'ta/

Verb

Conjugarea verbului ezita
Infinitiv	a ezita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ezit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ezite
Participiu	ezitat
Conjugare	I

(v.intranz. și tranz.) a sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a șovăi, a se codi, a pregeta.
A ezitat să se ducă acolo.

Sinonime

se codi, pregeta, șovăi, (înv. și reg.) se îndoi, (reg.) se îngăima, se nedumeri, se tântăvi, (Mold.) se cioșmoli, (prin Olt.) se scârciumi, (înv.) se cruța, lipsi, (fig.) oscila, (înv. fig.) se atârna, se cumpăni, se legăna

Cuvinte derivate

ezitant
ezitare
ezitație, ezitațiune

Traduceri

a sta la îndoială

catalană: hesitar (català)
cehă: váhat (čeština)
daneză: tøve (dansk)
engleză: hesitate (English)
esperanto: heziti (Esperanto)
finlandeză: epäröidä (suomi)
franceză: hésiter (français)
germană: zögern (Deutsch)
italiană: esitare (italiano)
latină: haesitare (Latina)

maghiară: habozik (magyar)
neerlandeză: aarzelen (Nederlands)
occitană: esitar (occitan)
papamiento: duda (Papiamentu)
poloneză: wahać się (polski)
portugheză: hesitar (português), vacilar (português)
rusă: колебаться (kol'ebát'sa) (русский)
spaniolă: vacilar (español)
suedeză: tveka (svenska)
turcă: duraksamak (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.