îngăima

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
îngăima
Infinitiv a îngăima
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 îngăimez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să îngăimeze
Participiu îngăimat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a rosti cu greutate, nedeslușit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla; (p.ext.) a fredona, a cânta.
  2. (v.refl.) (reg.) a sta la îndoială; a zăbovi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.