îndruga

română

Etimologie

Din în- + drugă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.dru'ga/


Verb


Conjugarea verbului
îndruga
Infinitiv a îndruga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 îndrug
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să îndruge
Participiu îndrugat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături; (p.ext.) a toarce grosolan și în grabă.
  2. (v.tranz.) (fam.) a pronunța nedeslușit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă; (p.ext.) a vorbi fără rost, nimicuri.
  3. (v.tranz.) (rar) a face ceva în pripă; a înjgheba.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.