îndrugare
română
Etimologie
Din a îndruga.
Pronunție
- AFI: /ɨn.dru'ga.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îndrugare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndrugare | îndrugări |
| Articulat | îndrugarea | îndrugările |
| Genitiv-Dativ | îndrugării | îndrugărilor |
| Vocativ | îndrugare | îndrugărilor |
- acțiunea de a îndruga și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.