erată

română

Etimologie

Din franceză, latină errata.

Pronunție

  • AFI: /e'ra.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
erată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ erată erate
Articulat erata eratele
Genitiv-Dativ eratei eratelor
Vocativ erată eratelor
  1. listă la sfârșitul unei cărți în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.